Si daca lumea ei ar fi perfecta?

Ea este perfectiunea. Pentru ea moda nu e un lux. E un drept !
In fata unei vitrine, pe Calea Victoriei ( aici se opreste banda, totul decurge incet, de la sine, fiind evidentiat faptul ca tipa a atras atentia in jurul ei; asa ca voi continua) .
Scria Klein. Calvin Klein. Apoi ... ooo, da! A fost dragoste la prima vedere. Mirosul ala de piele noua , piele fina.
O voce de tip : „Este o geanta!"
Pentru ea era mai mult decata o geanta! Atingerea ei moale si catifelata , atingerea ei pe care numa un designer poate sa o dezvolte si sa o cultive. Atingerea aceea moale si privirile invidioase ale prietenelor cu genti de la rusi.
Primul ei barbat l-a avut pe piele veritabila , lanag un bord masiv de lemn . Scria Royce. Rolls Royce . Apoi ... dragostea , da , dragostea, nu mirosea nici a benzina , nici a braduleti luati de la „Petrom" , cum i-au povestit atatea prietene.
O voce de tip : „Mirosea a valuta!"
Te rog ! Dragostea mirosea a valuta? Auzi ... daca ar mirosi asa ar fi recunoscut oricand cum barbatii ei sunt portofele „Louis Vuitton" cu ochii umezi si buze uscate si cum celelalte femei ale lor sunt case de schimb valutar.
Fata tipa : „Dragoste!"
O voce de tip : „Banii NU sunt o problema!"
Fata : „Tigarile fumate impreuna cu tine ar fi mai gustoase, cadourile mai de suflet, le-as aprecia mai mult. Mai tii minte cand mi-ai zis ca nimic nu valoreaza mai mult ca zambetul, atunci mi-ai dat cheile de la masina ."
Dragostea ... ooo , da dragostea gonea cu 120 km/h prin centrul Capitalei , era 01:18 a.m. si inauntru mirosea a piele. Piele noua, piele fina.
Fata tipa : „Dragoste!"
O voce de tip : „Crema hidratanta „Vichy" -150 euro".
Fata tipa : „Dragoste!"
O voce de tip : „ Parfum „Chanel" – 300 euro , fiecare noapte in oras , in fiecare zi benzina , rochia ta rosie „Prada"- 900 euro, pantofi „Ralph Lauren"-557 euro(la reducere) , geanta de la „Versace" – 750 euro , piele veritabila , uita-l pe Klein , nu e buna de nimic. Sa facem totalul : 3587 euro."
Fata : „3587 pentru o placere carnala? Cam putin!"
O voce de tip : „ Imi spui ca banii nu iti trebuie,vrei dragoste? Ciao, bella! De ce nu esti tu implinita? De ce fumezi? Esti o buna actrita, zambesti, esti nemaipomenita, insa nu esti indeajuns de puternica sa iesi din cocon! Ciao, bella ! Eu plec, te las , iar tu ramai acolo, ramai in viata ta, in coconul tau! Chiar daca te strig , nu mai veni!
Fata : „Esti doar altul care nu-mi poate oferi nimic din ceea ce vreau."
Nu pierduse nimic si era convisa de asta.
Nu si-a dat seama ca risca prea mult? De ce trebuia sa fie mereu asa? Oricum pentru ea acestea erau niste intrebari fara raspuns.
O alta noapte in oras, la acelasi club la care merge sambata de sambata. Bea un pahar de tequila , il bea repede , il da peste cap si zambeste. Are genunchii frumosi, toata lumea vrea sa plece cu un pic din ea, acasa la ei si sa o ascunda in mobile frantuzesti.
Arunca o privire in jur ... se lasa greu , dar El ii ghiceste slabiciunea. Cand ploua estte alta, se prelinge ca o otrava prin venele lui. El, acum , a primit-o ca pe un drog , are partea frontala si se mandreste!
In urmatoarea dimineata se simtea la fel de fragila ca si ieri cand cersea dragoste, ca si acum cinci ani. Doar ca masca ei era perfecta. Niciun muschi nu i se clintea pe fata. Stia ce face, mergea drept si hotarat. Nimic nu o putea abate de la drumul ales. Inauntrul ei insa neincrederea sapa ca o cartita nestoita.
Pentru prima oara tigara ei dureaza mai mult. De ce? Pentru ca El era acolo, langa ea. Nu-si punea intrebari, dar raspunsurile o interesau. De data asta nu-i mai pasa de cine ar trebui sa fie. Atata timp cat oamenii ii zambeau pe strada, totul era in regula. Pleaca la o cafenea ca o doamna impreuna cu el, desi ei nu-i place cafeaua, dar asta nu conta, stia cine o invita, unde urma sa se aseze, momentul in care se uita la ceas si zice : „trebuie sa plec" , iar in urma ei lasa sunetul de pantofi cu toc.
Ii suna telefonul si el ii spune : „Ti-am citit mesajele de trei ori in dimineata asta. E ciudat cum simtim noi cuvintele, e ciudat cum nu ne plictisim sa ne facem rau si cum ne iubim de parca ne-am face mereu bine!"
Zambeste. Acum se simte norocoasa si intelege de ce. De ce s-a dus acolo, de ce l-a intalnit, de ce a trebuit sa renunte la tot.
A uitat de hainele de lux, de parfumurile fine, de masinile scumpe. Acum isi deschide sifonierul in fiecare dimineata si-l gaseste pe umeras, asteptand cuminte. Il ridica frumos de-acolo, ii pune bratele pe ale ei, ochii, buzele la locul lor. Isi lipeste corpul de El si zice pentru a mia oara : „Esti haina pe care vreau s-o port azi!"
Cateodata ar fu vrut sa intelegea de ce nu are numarul lui, desi l-a salvat de doua ori. El este singurul care intelege de ce , ea are degetele calde in fiecare dimineata de miercuri la ora 08:00 a.m. , de ce ii place aia si aia, si aia , de ce a simtit asta si in acelasi timp altfel.
Discutiile lor despre Bucuresti incheiate cu un „Sunt mult prea simpli" discutii despre tot si nimic incepute cu un simplu cuvant „...?", serile in care sunt doar ei doi, cand ea tremura si el ii aprinde tigara si o ia in brate, cand ii spune ca vrea s-o ia de la inceput doar pentru ca lor le plac inceputurile, o invinovateste spunandu-i ca din cauza ei a inceput sa iubeasca femeile care viseaza. Amandoi doresc ca asta sa nu se schimbe niciodata.
Doar mereu isi facea scenarii si se apuca sa joace singura fara sa gandeasca ca pana la urma o sa joace singura o suta de roluri in douazeci de zile.
Cei doi au inceput sa-si construiasca „garduri" (asta se intampla cand el calatoreste de doua ori pe luna pe distanta Bucuresti – Focsani) . De cate ori nu i-a auzit rotile de la bagaj, cum scartaie in personaluri, cum a trebuit sa plece fara sa se uite in spate ...
Acum ii este dor de toti oamenii aceia pentru care traia cand umbla in haine de lux. Aceste ganduri le-a alungat repede asteptand urmatoarea lui venire.
Cu timpul, relatia lor se degradeaza. Venirile lui sunt din ce in ce mai rare. Cateodata i-ar fi placut sa o sune. Ii suna telefonul si se gandea ca poate este el.
A facut-o sa planga , sa rada . Ce banal! Mult timp a mai trecut de cand nu a mai stat cu el la o poveste, ascultand muzica lor favorita, ea privindu-l prostita ... Ar vrea s-o duca acolo un el stia, ca sa-si lase privirile pline de intelesuri care permiteau sa rosteasca vreun cuvant.
„Sunt o tantaloaica de mare clasa, cu o gura cat o sura si lipsita de orice fel de tact.Sunt femeia care o sa te urmeze pana la capatul lumii. Imi umplu existenta cu proiecte, petreceri,cauze si prietenii superficiale pentru ca nu suport sa fiu singura.Intarzii mereu. Dorm putin, beau cafea..si mi-e prea dor de inceputurile de toamna. Joi, imi petrec seara citind, descifrand termeni , descoperind termeni, privind imagini lipite de geam. Vineri,beau ceai cald. Eu cred ca oamenii mari sunt de-a dreptu plictisitori. Imi place sa numar striatiile de pe buze, sa ii numar mesajele din telefon, sa numar paharele din bucatarie, sa stiu exact cate minute ii ia sa adoarma ,si numai de drag..asa. Dar tu esti un las si nu vrei sa accepti putina nebunie, adrenalina ! De ce ma chinuiesti ? De ce ti-e teama ? Ce, vrei sa ma jupoi de vie ? Vrei sa sangerez pana la moarte de dorul tau ? Esti un dobitoc iar eu sunt carpa ta de sters pe jos, sunt umbra ta ! „ Niciun raspuns! El a ramas imun la cuvintele ei.
Greseste! Intr-o zi oarecare - si la fel de monotona ca celelalte – primeste un mesaj : „Sunt in fel de fotoliu,ba,in care lasi urme dupa ce te ridici!"
Parerea mea e ca doi oameni care-si vorbesc cu"ba" n-ar mai trebui să fie împreuna sa-si gatească si să creada in mesaje ca şi cum ar fi scrisori.
S-ar fi gandit ,El , cand erati la Tudor acasa si toti se întrebau daca sunteti impreuna, că într-o zi o să treceti aşa strada, ca doi oameni prin care se văd paharele pe care le-au spart şi primele săruturi, ţigarile de la 9 dimineaţa prânzurile, cu danone completate de t - uri, litera voastră preferată din alfabet, s-ar fi gandit el, că o să ajungeti să va luati fond de ten de la acelaşi magazin ca să acoperiti nopţile nedormite unul din cauza celuilalt, i-ar fi trecut prin cap, că, la trei luni după ce ti-a zis că vrea sa ramâi a lui, te-a uitat complet? Ce-ar fi zis atunci, dacă ar fi vazut că o să ti se rupa filmu’, dacă ar fi ştiut că tu l’ai injurat pe oglinda din scara si ai fost mai mândră ca Arghezi când a conceput „Flori de mucigai"? "Aş fi iubit-o" ai fi zis daca ai fi stiut, daca te-ai fi gandit macar.
Acum ea s-a intors la prietenii ei, dintre care unii au devenit niste schizofrenici. Ea a ajuns din nou un om rau si o „arde" aiurea ca ceilalti. Nu intelege de ce lumea trage de carpe diem si pare sa fi uitat de nox . Daca ar ajunge vreodata o leguma ar vrea sa fie pusa intr-o camera cu o fereastra mare si un CD cu Bach care sa ruleze la nesfarsit ...
Lumea ei daca ar fi fost perfecta ar fi trait intr-o mediocritate sora cu moartea.