duminică, 28 iunie 2009

N-aud

Prietenu' tau te inseala, Bianca,
isi da mesaje cu alte fete, le saruta, face dragoste cu ele
si le jura ca va despartiti.
ii striga ea de la o masa mai incolo
(ea se face ca n-aude)
e inca dimineata si ea isi soarbe cafeaua.
de atata cofeina
si-a trezit fluturasii,
iar acum ii dau batai de burta.
Bianca, noi nu intelegem de ce stai cu el.
e un barbat cu vise murdare.

Aleg sa


aleg sa traiesc pe acoperisul unui bloc de 10 etaje pe o canapea inflorata
aleg sa mananc banane muiate-n ciocolata
aleg sa fiu lasata sa dorm o saptamana la rand
aleg sa plec in vacanta in Thailanda ... singura
aleg sa fumez dupa-amiaza
aleg sa pierd timpul aiurea
aleg sa uit cum il cheama cand fac sex
aleg sa beau compot de papaya la miezul noptii
aleg sa ma alint
aleg sa fiu rasfatata
aleg sa am bucurii intime
aleg sa imi mangai sfarcurile cu podul palmei
aleg sa fiu intoarsa pe toate fetele
aleg sa traiesc altfel
aleg sa fiu goala
aleg sa fiu eu insami
aleg sa gandesc
aleg sa nu nasc
aleg sa te urmez
aleg sa nu zbor
aleg sa fiu misandra
aleg sa nu fiu pura
aleg sa fiu cine vreau
aleg sa fiu un fluture
aleg sa ma metamorfozez
aleg sa fiu irefutabila
aleg sa inchiriez o camera de hotel
aleg sa dorm in asternuturi straine
aleg sa ma scald intr-un rau cu lapte si miere
aleg sa iau morfina
aleg sa dorm cand tu alergi
aleg sa rad cand tu plangi

A fost ieri 27,

27 iunie si am incercat sa-ti spun "La multi ani!", desi tu nu-ti mai aduci aminte de noi asa cum imi aduc eu aminte de tine si desi poa' ai sa-ti aduci aminte de ziua mea, dar asta nu inseamna ca tii la mine doar pt ca iti aduci aminte de zilele de nastere ale oamenilor. Dementule!
A fost un an, un an în care am zîmbit, am ras, am plîns, am făcut promisiuni (sau nu știu spune-le cum vrei oricum sa știi ca n-am uitat de filmul pe care trebuia sa-l vedem împreuna), am descoperit lucruri noi, am descoperit calități și defecte, un an cu pauze în care mi-ai fost alături, un an în care m-ai putut ajuta, un an în care am întîmpinat dificultăți datorate ție (nu a fost cu reproș din contra, chiar iți mulțumesc), un an în care mi-ai spus "cum poți sa speli ma furculița asa?", un an în care mi-ai păstrat fluturașul roșu, un an în care am realizat ca am un prieten ("Unui foarte iubit prieten"), un an în care am fost fragila, un an în care ai încercat sa-mi spui "Asta e drumul ?", un an în care am învățat sa-mi cer scuze chiar dacă nu au contat mereu pentru tine, un an în care cele 15 minute nu au mai lăsat sa continuie, continuitatea.
Acum e rîndul meu sa-ți spun "Asta e drumul?"

P.S. ți-am promis ca voi scrie despre tine.


vineri, 26 iunie 2009

Glamour Pearls SuperSlim

Stii de cand tipa din telefonul tau mi-a zis " va rugam sa (va) reveniti) - Mi-am revenit! Mi-am revenit fumand tigarile ordinare made in Bulgaria. Nici macar nu sunt tari dar cu toate astea mi s-au parut cele mai tari tigari si mi-au redat starea de beatitudine si normal, mi-am revenit. Sau cred ca intreaga escapada m-a facut sa-mi revin (mare, valuri, tigari, mc'ul din spate). Mai sunt 10 zile. Atunci tipa nu-mi va mai spune sa(-mi) revin. Atunci tu-mi vei spune sa-mi revin, tot atunci va fi prima seara noi doi 35 de grade in pat.
Ar fi trebuit sa incep prin a spune " Sunt in Bulgaria, mare, soare si romani peste tot(pana si bulgarii au ajuns sa stie romana:-j)" - halal escapada, dar am preferat sa las asta la urma.

luni, 15 iunie 2009

este azi 15 iunie si te-am sunat ...

Ma înroșesc din ce în ce mai des. Nu știu ce e cu mine, parca vreau sa vorbesc cu cineva, dar cînd începeți, tot ce-mi doresc e sa tăceți mai repede. Sunteti prea zgomotoși! Nu mai înțeleg lumea de azi. Vreau sa treacă mai repede timpul, sa plec, sa uit complet, sa ma iert pe mine, sa iau în sfîrșit ce merit. Știu ca aștepți sa scriu ceva despre tine. Știu ca nu trebuia sa mai vorbim pana în iulie dar te-am sunat și n-ai răspuns. 'Abonatul nu este disponibil. Va rugam sa reveniți'. Poate sa va reveniți, vroia sa zică. Știi ca îmi răsuna asta în creier? M-am plîns altcuiva în telefon. Si da, ma simt singura, aveam nevoie sa fii aici, sa ma scoți la plimbare la 2 dimineața și sa-mi spui ca o sa fie totu' bine. Vreau sa-ți fie dor de mine acum cînd plec. Eu nu sunt genu de persoana pe care sa o uiți. Sunt orice, numai asta nu. Urmează cele mai importante doua luni din viata asta. Si tu? Nu, n-o sa pot sa-ți iert absenta. Declar perioada iunie-iulie ca fiind cea mai de căcat. N-o sa pot sa merg unde vreau, sa ma îndrăgostesc, sa zîmbesc la aceleași glume și sa nu tremur cînd aud melodiile pe care le ascultam cu tine.
Mai, ce uiti tu, e, ca in literatura nu sunt impuse reguli, adevarul nu conteaza aici. Asa ca desumfla-te putin. Nu sunt deloc singura, am scris asta de plictiseala si nici absenta ta nu ma deranjeaza asa de tare, asa cum nu ma deranjeaza sa ascult melodiile noastre cu altcineva si sa ma simt de o mie de ori mai bine.

joi, 11 iunie 2009

Salonul 4

Urasc spitalele. Mirosul de medicamente care iti ramane pana in haine, atat de bine impregnat ca daca intalnesti pe strada un bolnav si dai mana cu el, s-ar putea sa se vindece. Ahhhhhh. Bancile pe care s-au asezat atatea cururi de diverse marimi, miscarea aia stearsa de pe holuri, raceala doctorilor care nu se poate trata cu pastile si mai ales ... privirile. Cat astepti nu poti sa te abtii sa te intrebi pentru ce a venit al’ de langa tine si daca o sa se faca bine. Nu te imprietenesti cu nimeni, stii bine ca tu ai relatii cu doctorul si ca toti or' sa te injure pentru ca n-ai respectat coada. Mai aveai si pantaloni scurti. Cine stie ce relatii. Asta e. Asta e Romania. Bogdan nu mai stiu cum il chema pe stagiarul meu ce ma ingrijea si era foarte intalt iar mainile lui slabe si lungi te cuprindeau foarte usor(nu stiu asta dar presimt). Eu vreau ca toata lumea sa fie fericita si sa vina la doctor doar ca sa-si prelungeasca viata. Dar astia suntem. Bolnavi, muritori si cu polite de platit. “Intinde-te. Nu te uita.” si totul devine brusc alb, nu mai simti nimic, nu mai vezi nimic. Azi(26.05.2009) am plans pentru prima oara in spital. A doua oara o sa fie in iulie.

duminică, 7 iunie 2009

trecand peste, am ajuns sa

... regret acea seara ...

luni, 1 iunie 2009

6 luni

Nu cunosc genul de victorie pe care o obtii acceptand sa pierzi.Nu stiu sa pierd.De aici jobul meu de frecatoare de menta ,de la care am demisionat dupa 6 luni,gandindu-ma unde am gresit si cum sa ma corectez. Mai sunt 4 saptamani pana la operatie si..nu cred ca a meritat toata agitatia asta. Acum prefer sa ma dau cu oja sau sa ma uit in wc si dupa sa trag apa decat sa ma mai gandesc la tine...