A fost ieri 27,

27 iunie si am incercat sa-ti spun "La multi ani!", desi tu nu-ti mai aduci aminte de noi asa cum imi aduc eu aminte de tine si desi poa' ai sa-ti aduci aminte de ziua mea, dar asta nu inseamna ca tii la mine doar pt ca iti aduci aminte de zilele de nastere ale oamenilor. Dementule!
A fost un an, un an în care am zîmbit, am ras, am plîns, am făcut promisiuni (sau nu știu spune-le cum vrei oricum sa știi ca n-am uitat de filmul pe care trebuia sa-l vedem împreuna), am descoperit lucruri noi, am descoperit calități și defecte, un an cu pauze în care mi-ai fost alături, un an în care m-ai putut ajuta, un an în care am întîmpinat dificultăți datorate ție (nu a fost cu reproș din contra, chiar iți mulțumesc), un an în care mi-ai spus "cum poți sa speli ma furculița asa?", un an în care mi-ai păstrat fluturașul roșu, un an în care am realizat ca am un prieten ("Unui foarte iubit prieten"), un an în care am fost fragila, un an în care ai încercat sa-mi spui "Asta e drumul ?", un an în care am învățat sa-mi cer scuze chiar dacă nu au contat mereu pentru tine, un an în care cele 15 minute nu au mai lăsat sa continuie, continuitatea.
Acum e rîndul meu sa-ți spun "Asta e drumul?"

P.S. ți-am promis ca voi scrie despre tine.